9

Tovarășe de drum

Am citit volumul ăsta acum 5 ani, dar îl recomand cu aceeași căldură oricînd și oricui. Poate e de fapt o lecție de istorie pentru multe dintre tinerele de azi.

Am tot adulmecat volumul ăsta la Cărturești, neștiind dacă vreau într-adevăr să-l cumpăr sau nu. Pînă la urmă l-am luat, mai ales că am prins și o minunată reducere de 20%, lucru specificat pe o etichetă roșie care într-adevăr se dezlipește, nu ca celelalte mici, cu prețul, pe care ar fi bine să le lași la locul lor dacă vrei să păstrezi cartea în condiții decente. Dar asta deja e altă poveste. 🙂

Citisem despre volum, știam cîteva scriitoare, deci eram interesată. Pentru curiozitatea dumneavoastră: Adriana Babeți – Sarsanela; Anamaria Beligan – Halatul Veronicăi; Carmen Bendovski – Lungul drum al comunismului către sfîrșit; Rodica Binder – Chiar așa?; Adriana Bittel – Servus, Reghina; Mariana Codruț – Atunci am învățat să renunț; Sanda Cordoș – Din umbra viitorului luminos; Nora Iuga -Scrisoare către un prieten; Cerasela Nistor – Cerul negru-rozaliu; Ioana Ocneanu-Thierry – Eu, una, n-am suferit!; Simona Popescu – HoRor! Cool!; Iulia Popovici – X și Y; Alina Radu – O zi din viața Alinei Viktorovna; Doina Ruști – Ginecologii mei; Simona Sora – Bibliotecile spitalelor mele; Mihaela Ursa – O poveste de fată; Otilia Vieru-Baraboi – Aha.

Sigur că mi-au plăcut toate, însă am preferatele mele. În ordinea intrării în scenă:Adriana Babeți, cu un text absolut incredibil despre femeia-catîr; Adriana Bittel, de unde aflu că Nichita era, formal, redactor-șef adjunct la R€œomânia literară, dar că dădea pe acolo numai în zilele de leafă; Simona Popescu și poveștile hoRor și cool despre viața din Groză[vești], procurarea blugilor și lookul à la Kim Wilde. (Aproape toate autoarele au povești din viața de studentă petrecută prin cămine, așa cum reiese din 432 – filmul); Alina Radu (pe care am dibuit-o a fi soția lui Radu Pavel Gheo) cu o povestioară super-amuzantă despre eterna problemă a fetelor de liceu: “eu cu ce mă îmbrac?!” și soluțiile la îndemînă; și, în final, Simona Sora, o surpriză foarte plăcută (cu care mă mîndresc a împărți același oraș natal), cu un text lăzărescian despre spitalele românești (l-am recunoscut chiar și pe doctorul Pasquale, o legendă locală a secției de ortopedie. Se spunea că dacă mergeai cu o problemă la mîna stîngă, îți trata mîna dreaptă și tot așa 🙂 ).

Amintirile proprii din comunism sînt puține și vagi, din păcate nu mă pot mîndri cu o memorie foarte bună (aveam 12 ani în 89) Apropo de sarsanelă, îmi amintesc desigur cozile la care, deja măricică fiind, eram nevoită să stau. Legat de asta, cea mai haioasă și în același timp amară amintire e dinaintea unui Crăciun, cînd împreună cu mătușa mea, sora mamei, am ajuns acasă de la statul pe la cozi, aferent oricărei sărbători, și de oboseală și neatenție ea s-a așezat direct pe cofragul cu ouă, proaspăt cumpărat.

Cu hainele cred c-am stat destul de bine, cred că aveam și lucruri care nu se găseau prin magazine, dar nu-mi amintesc de unde le procurau ai mei, știu doar că la un moment dat am primit bani de la mama și mi-am luat singură niște haine. A fost prima mea experiență shopaholică, soldată cu o geacă mov și niște pantofi parțial asortați (ce-o fi fost în capul meu?). Apropo de pantofi, tenișii de Drăgășani (cărora le duc dorul!) erau varianta mioritică a Converșilor de azi, și mă mindresc să fi fost posesoarea a 2 sau 3 perechi. Pe rînd, desigur. Iarna se purtau cizmele Hobby (ungurești, dacă nu mă-nșel), acele cizme colorate de cauciuc (ale mele erau roșii), cu un ciorap îmblănit înăuntru și o manșeta albă care venea peste cizmă. Nu-mi aduc aminte prin ce miracol le-am căpătat. Primii blugi, Jordache, i-am primit de la niște prieteni din America, și-aveam probleme mari de pronunție în ce privește marca lor. Cred că încă nu începusem să învăț engleza.

Un lucru pe care nu-l înțeleg e de ce îmi plăcea Cîntarea României. E drept că ne foloseam de prilej pentru a lipsi de la ore, pentru diverse repetiții și țin minte că eram o gașcă foarte faină, așa că e posibil ca ăsta să fi fost motivul pentru care îmi plăcea. Pentru că altfel, nici celebră, nici bogată n-am ajuns.

Show Comments

No Responses Yet

Leave a Reply