3

Livin’ la vida loca în Barcelona

S-a făcut săptămîna de cînd am ajuns, Ingrid și cu mine, căci D. e aici de la începutul anului, a job offer he couldn’t refuse, motiv de plecat pentru întreaga familie. Pentru cît timp, nu știe nimeni, nici măcar noi, deocamdată să-l numim nedeterminat.

M-am întrebat oare cum percep bebelușii toate lucrurile care li se întîmplă, absolut normale pentru noi, dar total noi pentru ei. Oare simt că e ceva nou, ce n-au mai trăit, senzații, mirosuri, gusturi? Știu să se bucure de ele așa ca noi, ășta mari? Mă gîndesc că în mai puțin de o săptămînă, pentru prima dată în viața ei, copila a zburat cu avionul, a mers cu metroul, a văzut marea și a participat și la o fiestă (una din multele zeci pe care le au spaniolii de-a lungul anului), lucruri care, să fim sinceri, pentru un plod crescut în inima Transilvaniei, nu sînt de ici de colo. Ba era cît pe ce să ajungem și la Muzeul Picasso, că e gratuit în prima duminică din lună, dar am decis că la vîrsta ei somnul de prînz e mai benefic decît culturalizarea precoce.

Cam ăsta e update-ul. Trecem cu vederea că au și spaniolii metehnele lor, ce să vezi, și ei își renovează apartamentele, vorbesc tare, la bancă mai încurcă datele, mașina de gunoi vine la 2 noaptea,  noi ne bucurăm de primăvară, soare, plimbări prin cartier și pește proaspăt.

Show Comments

No Responses Yet

Leave a Reply