10

Jocurile copilăriei mele

Săptămîna trecută, într-o zi, încercînd să-mi adorm copila, mi-a venit în minte, nu știu cum, o anumită nuanță de albastru. Și m-am gîndit atunci că s-ar potrivi fain cu o anumită nuanță de verde, o combinație puternică. După care instant mi-am adus aminte de combinațiile de culori de la Să țesem frumos și mi-am amintit cum încercam eu de fiecare dată să țes cîte un covoraș din ăla și aproape niciodată nu reușeam să-l duc la bun sfîrșit. Și-atît mi-a trebuit, gata madlena, am început să rememorez toate jocurile copilăriei mele. Mă rog, toate cîte mi-au venit atunci în minte: Să țesem frumos, Mozaic, șah chinezesc (ăsta nu mai știu cum se juca, dar știu sigur că am avut, frate-mio C. a înghițit o bilă), Marocco; jocurile de cărți: Animale din continente, Păcălici, încă un joc cu instrumente muzicale și posibil și altele; board games: Nu te supăra frate, Sus-Jos, Piticot, Bunul gospodar, remi(că pe vremea aia nu știam de rummy și oricum așa o să-i zic și o să-l scriu veci pururea), cred că și Dacii și romanii. Și probabil multe altele de care nu-mi mai amintesc. Nimic n-a mai rămas. Le-am desperecheat, pierdut, dat mai departe, cine mai știe?

Habar n-am cîte din jocurile astea mai există azi. Mi-ar plăcea să știu că încă sînt, deși mă cam îndoiesc, unele mi-aș dori să le cumpăr pentru Ingrid. N-am nostalgia comunismului și a jocurilor lui – pentru că sînt sigură că acum sînt mult mai multe jocuri și poate mult mai interesante, e doar nostalgia copilăriei.

Evident că pe lîngă astea  mai jucam multe alte jocuri afară, care se lăsau de multe ori cu genunchi juliți și prietenii rupte preț de o noapte.

Mai spuneți și voi, să completăm lista.

Show Comments

No Responses Yet

Leave a Reply