8

French Kids Eat Everything

Pe lîngă faptul că am citit memoriile Juliei Child vara asta, am mai dat de bucătăria franceză și în două din cărțile de părințenie pe care le-am citit relativ recent, (How Eskimos Keep Their Babies Warm și Bringing Up Bébé), așa că s-ar putea spune că am o mică obsesie pentru ea. Ei bine, nu am, deși mi-am promis să fac măcar o banală omletă à la Julia (am văzut chiar un filmuleț pe YouTube, deci mai am chiar numai un pic 🙂 ).

Ce mi-a plăcut în cărțile astea două de care pomeneam, și ceea ce m-a făcut să citesc French Kids Eat Everything, e de fapt felul în care părinții francezi înțeleg să abordeze felul în care mănîncă copiii lor. Un lucru care e pentru ei perfect normal, natural, înnăscut. Nu citesc cărți despre asta, nu urmează tehnici, nu cumpără mîncare pentru copii (pentru că nu există!).

Karen Le Billon, trebuie să spun din start, nu scrie la fel de fain ca Hopgood sau Druckerman, dar mă rog, asta e o chestiune subiectivă, miza cărții ei e să explice How our family moved to France, cured picky eating, banned snacking, and discovered 10 simple rules for raising happy, healthy eaters. Da, din nou o mamă nord americancă mutată în Franța, cu doi copii de 2 și 5 ani cărora simte nevoia să la schimbe proastele obiceiuri alimentare, multe dintre care le are și ea, ca mamă. E posibil să fi contribuit aici și ochiul critic al soacrei. 🙂

Ce mi-a plăcut poate cel mai mult din toată cartea e să citesc despre felul în care școlile înțeleg că au un rol major în formarea și educarea bunelor practici alimentare. Printr-un decret guvernamental (!) prînzul, care se mănîncă la școală și care e masa cea mai importantă a zilei pentru francezi, trebuie să dureze minimum 30 de minute. Toți copiii mănîncă același lucru, mesele sînt diversificate, meniul afișat cu o săptămînă înainte, așa încît părinții sînt mereu informați și știu să nu gătească seara acasă același lucru. Fiecare școală are un bucătar care pregătește totul de la 0 (există într-adevăr în orașele mari tendința de a comanda mîncarea printr-un sistem de catering), mesele sînt aranjate frumos, cu tacîmuri și vase de porțelan, nu farfurii de plastic sau veselă pentru copii. Și vorbim de o școală de țară. Grija pentru ceea ce mănîncă copiii e maximă, dusă undeva către extrem, ar zice unii. Legumele se mănîncă o zi crude, o zi gătite. Prăjelile – maxim o dată pe săptămînă. Deserturile cu zahăr – o dată pe săptămînă. Fructe la desert – cel puțin o dată la două zile.

În fiecare an, în octombrie, în toate școlile din Franța se organizează La Semaine du Goût, săptămîna gustului, în care copiii învață despre mîncare, lucruri potrivite vîrstei lor, prin jocuri care le stimulează simțurile sau organizează sesiuni de gătit cu bucătari de prestigiu care le vorbesc despre mîncare și gătesc împreună cu ei. Asta e doar o mică parte din ceea ce se întîmplă în școlile lor legat de mîncare. Nu e de mirare că, avînd o asemenea educație culinară, francezii nu sînt obezi și savurează mîncarea, niciodată în grabă, în mașină sau pe stradă.

Un alt lucru care mi-a plăcut, poate la fel de mult, e absența gustărilor. Le Billon are, desigur, ca termen de comparație America, care la capitolul snacks e imbatabilă. Copiii americani (și canadieni – ea e canadiancă, dar situația e similară) au gustări de cel puțin 3 ori pe zi. La fel și mulți dintre adulți. Aici am stat și m-am întrebat care e situația în România, nu o știu prea bine, dar văd mereu în parc copii cu pufuleți și alte chestii ronțăitoare. Singura gustare a copiilor francezi este la ora 4, dar și atunci, chiar dacă este o gustare dulce, ea e preparată în casă, ca de altfel toate mesele francezilor. Care sînt, de regulă, la ore fixe.

Le Billon dă multe alte detalii despre cum și-a schimbat abordarea față de gătit, cum a reeducat gusturile culinare ale fetelor ei (idei care ar putea fi de folos mamelor aflate în faza de diversificare a bebelușilor, mie mi s-au părut foarte utile), iar la final, o listă de rețete, încercate chiar de ea în familie. Eu am găsit multe lucruri folositoare, din păcate m-aș lungi nepermis de mult dacă aș intra în detalii.

Aici e blogul lui Karen, are multe rețete și o mulțime de idei, tips & tricks pe care le-a dezvoltat în carte. Iar acum, cele 10 reguli descoperite de ea, fiecare din ele explicate în amănunt în carte.

Show Comments

No Responses Yet

Leave a Reply