9

Despre artă și auto-suficiență sau așa ceva

S-a întîmplat că acum niște ani am vizitat Italia printr-un proiect Grundtvig, niște chestiuni legate de moștenirea culturală & co. Pe lîngă discursuri sforăitoare și ploaie continuă, s-au întîmplat și lucruri faine, cîteva obiective interesante de vizitat și niște mese memorabile.

Buun. Și cum ne desfătam noi sub cerul ploios al Umbriei, iată că în una din zile am vizitat un muzeu. Muzeu dedicat unui sculptor și pictor abstract de care eu nu auzisem pînă atunci, Alberto Burri. Domnul ăsta, acum decedat, a fost un pic mai nonconformist și a lucrat cu tot felul de materiale și tehnici ciudate, așa încît lucrările lui au aspecte dar mai ales texturi din cele mai ciudate, care din păcate, nu sînt clar vizibile decît cu ochiul liber. Iar muzeul dedicat lui e absolut spectaculos, se află într-o fostă hală, imensă, folosită pentru uscarea tutunului. Și aflîndu-ne noi, grupulețul de români la fața locului, am început să aud comentariile: Oare de ce ne-au adus aici?, Deci lasă-mă, dacă și asta e artă… Parcă sînt toate la felScuză-mă, da și eu pot face așa ceva. Reproduc desigur din memorie, dar ați înțeles ideea. M-am enervat atît de tare și totuși n-am spus nimic. Poate ar fi trebuit, deși eu cred că arta e ceva ce nu poți băga pe gîtul nimănui și mai ales e de un subiectivism foarte puternic. Dar de la a nu mă impresiona pînă la eu știu mai bine cum stă treaba cu arta, am auzit de Michelangelo și da Vinci e cale lungă. Poate-poate nu m-ar fi deranjat atît de tare răutăcismele dacă unele n-ar fi venit din partea unei persoane care are în familie cel puțin 3 membri care au studiat arte.

Nu știu ce discutau celelalte grupuri de străini, că vorbeau în limba proprie, dar pe mulți i-am văzut interesați, unii discutau între ei, poate erau la fel de neimpresionați ca românii, nu știu. Nu pretind că mă pricep la artă (ce înseamnă să te pricepi, de fapt?), dar mie mi-a plăcut și m-am simțit un pic vinovată pentru asta. Și umilită. Pentru că eram parte a grupului ăluia de inși auto-suficienți și aroganți, cărora e aproape imposibil să le schimbi opiniile odată formate și preconcepțiile moștenite din moși strămoși. E OK să îți placă convenționalismul, Jane Austen, comediile romantice și pictura impresionistă. Transmit. Dau fiori. Nu e OK să îți placă abstractul, nonconformisul, negru pe negru și arta din celotex. N-au suflet și nu spun nimic.

Show Comments

No Responses Yet

Leave a Reply