3

Cărțile copilăriei mele

Spre deosebire de mulți alții, eu nu îmi amintesc care a fost prima carte pe care am citit-o de una singură. Habar n-am dacă a fost ceva captivant sau cine știe ce lectură obligatorie. Iar mama, cu siguranță, nu-și mai amintește nici ea. Iar voi ăștia care vă amintiți, cum reușiți, oameni buni?

Și totuși, printre primele cărți pe care îmi amintesc să le fi citit, sînt Poveștile cu zîne ale lui Charles Perrault. Pentru că îmi amintesc exact unde eram cînd citeam și cum mă chinuiam să pronunț numele uriașului Periferilerigerimini. De poveștile nemuritoare îmi aduc aminte din nou destul de vag, deși știu sigur că le-am avut și citit, în schimb îmi amintesc mult mai clar niște basme africane, care aveau niște ilustrații care mă impresionaseră foarte mult.

Evident au fost apoi Aventurile lui Habarnam, aflată probabil în topul tuturor celor din generația mea. Am recitit-o cu plăcere acum cîțiva ani, era undeva pe net, inclusiv ilustrațiile, care pentru mine au fost la fel de importante ca povestea în sine. Le-am cumpărat-o nepoților cu ceva ocazie. Ia să-i întreb dacă au citit-o!

Apoi, cîndva a fost Morcoveață. De ce mi-a plăcut Morcoveață? Nu mai știu, am amintiri foarte vagi legate de familia Lepic.

Din Legendele Olimpului am citit doar volumul I, Zeii. Eroii nu mi s-au părut la fel de interesanți. Știu sigur că în clasa a patra, nu știu ce ne apucase pe cîteva colege să ne dăm nume de zeițe. Nu mai știu cine ce era, eu voiam să fiu Atena, dar la fel voia și Roxana și n-am ajuns nicicum la înțelegere așa că am abandonat ideea.

Pentru Tom Sawyer am făcut o adevărată pasiune (nu și pentru Huck, totuși) și voiam desigur să fiu Becky Thatcher, iubita lui Tom. Un alt crush al meu a fost căpitanul Mangles din Copiii căpitanului Grant, singurul Jules Verne pe care eu l-am citit, ca urmare a unui serial difuzat prin anii 80. Dacă cumva mai există cartea pe undeva prin biblioteca părinților, pe undeva pe ultimele pagini există subliniat de mine cu creionul “John Mangles s-a căsătorit cu Mary Grant” (sau așa ceva :-)). O da, și de Victor din Cireșarii mi-a plăcut, ca de altfel tuturor fetelor, probabil.

Am lăsat la sfîrșit Jocul continuă, de Eduard Jurist, pentru că e din nou o carte de care nu-mi mai amintesc absolut nimic, nici o povestire, dar care știu sigur că mi-a plăcut foarte. Motiv pentru care mi-am comandat-o ieri pe okazii, ca să o iau la recitit. Posibil să fi avut și alte cărți de Eduard Jurist, dar de asta îmi amintesc sigur, că i-am recunoscut coperta. Apropo, am pus în colaj doar copertele edițiilor pe care le-am avut noi (eu și cei doi frați ai mei).

Sînt multe altele pe care le-am citit atunci și de care mi se face uneori dor, cum ar fi Vrăjitorul din Oz, pe care am ascultat-o nu demult, dramatizată, niște basme rusești (cărțile astea rusești erau întotdeauna foarte frumoase, cartonate, lucioase); sînt unele (gen Povestiri istorice pentru șoimii patriei și pionieri) de care îmi amintesc și nu pot să înțeleg cum le-am avut, premii sau cumpărate de părinți? Și mai ales, oare, le-oi fi citit?

Ca de obicei, vă invit să contribuiți, să completăm lista cu cărțile copilăriei voastre.

Show Comments

No Responses Yet

Leave a Reply