6

Bringing Up Bébé

De cînd am început să citesc despre părințenie, citesc, cu foarte mici excepții, situri americane. Fără să-mi propun neapărat, dar sînt cele mai vizibile și Google le cunoaște bine de tot. Micile excepții au fost legate de diversificare, cînd am citit puțin și recomandări ale francezilor, dar cam atît. Mi se pare doar mie sau tonul în parenting e dat de americani, de ceea ce aprobă sau nu AAP?

În Bringing Up Bébé: One American Mother Discovers the Wisdom of French Parenting, Pamela Druckerman pleacă de la premisa că cititorii ei sînt americani, ca ea. Așa că tot ce scrie se bazează pe experiența ei de femeie însărcinată și apoi mamă în Franța (Paris), trecută prin filtrul practicilor și preconcepțiilor americănești legate de creșterea copiilor. De unde rezultă o carte de care eu personal sînt foarte încîntată, nu doar pentru conținut, ci și pentru stil. Druckerman, jurnalistă de profesie, e foarte documentată (nu numai teoretic, dar și practic – a petrecut mult timp cu familii franceze cu copii mici), iar cartea e pur și simplu foarte bine (și amuzant) scrisă.

Autoarea nu ține partea niciunui stil de parenting. Trăiește în Paris (fără să-și fi dorit asta, ci datorită jobului soțului ei) și odată cu nașterea fiicei ei, începe să observe diferențele dintre propriul copil și copiii francezilor. Pentru că are impresia că ai lor sînt mai bine crescuți, începe să cerceteze și să aplice metodele lor acolo unde crede că e cazul. Nu înghite totul de-a gata, pe nemestecate, ci caută explicații, întreabă și observă.

Înțelepciunea franceză e de fapt bun simț deghizat în ceea ce autoarea vede ca metodă de educație. A trasa limitele unui cadru (în mijlocul căruia copilul are totuși multă libertate), a fi autoritar atunci cînd e necesar, a-l lăsa pe copil să se joace singur sau meargă în tabere, încurajarea echilibrului între timpul petrecut cu copiii/cu adultii/viata profesională & socială – nu sînt lucruri noi, nici inovatoare. Dar poate comparativ cu sistemul american (care pune bebelușul pe un mic piedestal în jurul căruia toți se învîrt cu grijă și se poartă de parcă orice NU, orice limită, orice nu primește acordul lui, e menit să îi distrugă personalitatea și să-i inhibe creativitatea),  sînt o gură de aer proaspăt.

Mi-au plăcut mult capitolele despre educație (spre deosebire de americani – care sînt obișnuiți să laude inclusiv un răspuns greșit al elevului;  e de apreciat faptul că și-a adus aportul,  indiferent dacă e corect sau nu-, educatorii francezi nu se grăbesc cu laudele și-i arată copilului unde a greșit și unde se situează în raport cu idealul) și mîncare (copiii mănîncă 4 feluri, o singură gustare la ora 16, sînt încurajați să gătească alături de părinți, iar cînd vine vorba de a încerca mîncăruri noi, nu sînt obligați să mănînce tot dar trebuie măcar să guste).

Nu sînt toate roz în Franța, și autoarea nu se sfiește să remarce și aspectele astea, dar nu judecă, ci observă. Franțuzoaicele nu alăptează sau o fac foarte puțin, fără a se simți vinovate. Aici trebuie să menționez că în principal, femeile cu care ea a intrat în contact locuiesc în Paris sau în apropiere și sînt femei de carieră, cele mai multe, care aleg să se întoarcă la serviciu destul de repede. De aici și lipsa alăptatului. Spre deosebire de mamele americance, pentru care copiii sînt centrul universului lor, franțuzoaicele caută să aibă echilibru. Motiv pentru care copilul nu trebuie să le împiedice să arate bine, (doctorii  înșiși le sfătuiesc să slăbească cît mai repede după naștere și să facă reeducare perineală – subvenționată de stat), să aibă viață socială și să-și trăiască viața ca și pînă atunci.

Comparat cu experiența mea de româncă, aș zice că multe din aspectele “înțelepciunii” franceze se regăsesc și în parentingul românesc, care e încă mai puțin liberal decît cel american (dar se îndreaptă vertiginos către el). Mi-a plăcut o comparație pe care Druckerman o face chiar la început. În momentul cînd află că sînt insărcinate, grija cea mai mare a americancelor e să-și aleagă filozofia de parenting pe care o va urma, cu doctrinele și specialiștii ei, plan de naștere ș.a.m.d.. Franțuzoaicele iau nașterea ca un dat, și gata.

Show Comments

No Responses Yet

Leave a Reply