8

Acordați-vă permisiunea

Când eram copii trebuia să cerem întotdeauna permisiunea. Vrei să mergi undeva? Cere permisiune. Vrei să mănânci ceva? Cere permisiune. Vrei să faci ceva? Cere permisiune. Vrei să-ți vezi un prieten? Cere permisiune.

Permisiunea a fost întotdeauna cerută înainte de a face orice, cel puțin dacă vroiai să fii copil ascultător.

Deși în mod evident înțeleg importanța imensă a copiilor care doresc aprobarea în a face lucrurile la o vârstă fragedă, mi se pare că obiceiul de a căuta aprobarea se transformă la adulți în moduri pe care tocmai le-am descoperit recent.

Cu câteva săptămâni în urmă, aveam o conversație cu mentorul meu despre un proiect creativ. Tind să fiu perfecționist atunci când vine vorba de munca mea. M-am simțit frustrat de propriile mele limitări, și m-am oprit. Mentorul meu știa că am avut o dorință atât de puternică să creez acest proiect și m-a motivat să mă uit mai adânc în mine pentru a vedea dacă aș putea descoperi ceea ce mă reține cu adevărat în a-l realiza.

Am căutat în suflet pentru răspunsuri și mi-am dat seama că, sub toate prostiile logistice, mecanice pe care creierul meu mi le arunca în legătură cu motivul pentru care dorințele mele nu puteau fi atinse, era frica. Mi-era teamă să greșesc, să nu fiu suficient de bun pentru a face ceea ce voiam să fac, de a nu reuși, de judecată și de a fi eu însumi subiectul celui mai dur critic.

Mentorul meu m-a întrebat apoi dacă aș putea găsi în mine ceva care să-mi dea permisiunea să fac lucrarea. Mi-a cerut să recunosc că sunt deja demn de dorințele mele și că nu trebuie să fiu perfect. Îmi este frică, dar o pot face oricum. M-a întrebat dacă aș putea să îmi dau permisiunea să fiu pe cont propriu și să nu ma îngrijorez atât de mult despre ce se va întâmpla.

O lumină mi-a continuat în minte și imediat am început să fac inventarul tuturor locurilor din viața mea în care refuz să îmi dau permisiunea. De asemenea, m-a impins într-o reflecție serioasă asupra motivului pentru care mă simt atât de ezitant să mă las să fiu exact eu, așa cum sunt eu.

Putem să ne uităm la propria noastră viață și să vedem unde ne-am pus piedici atâta timp și să fim suficient de curajoși ca să spunem în cele din urmă da?

Începând de acum, intenționez să îmi dau permisiunea:

… să iau decizii fără a căuta intrări externe

… vorbesc liber și sincer

… nu țin în urmă aspectele legate de cine sunt, de teameri și frici

… eliberez dorința de a avea mereu controlul

… eliberz nevoia de a mă schimba mereu

…ma odihnesc

… stau singur și e ok

… să fiu exact cine sunt eu în fiecare moment.

Sincer, găsesc un mare confort în a face (și a anunța în mod public) această listă în care intenționez să-mi dau permisiunea să fac anumite lucruri benefice pentru mine!

Do the same!

Show Comments

No Responses Yet

Leave a Reply